Premisa de la care se pleaca intotdeauna e ca webul e un mediu foarte rapid si dinamic si rezultatele ar trebui sa se vada imediat. O afirmatie in mare eronata pentru ca de multe ori se asteapta mult pana la concretizare. Capcana timpului este una in care cad deseori atat antreprenorii cat si marketerii.
Mi-am facut un site. De ce nu se vede?
Pai in primul rand hai sa vedem de ce a fost facut acel site. Din punctul meu ratiunile de a face un site sunt:
- am nevoie de o imagine tanspusa in web a activitatii/firmei/oragnizatiei mele > Nu ma intereseaza decat sa comunic ca exist si daca cineva stie ca ma cheama neneaX ar putea sa ma gaseasca pe Internet la adresa neneaX.ro
- business-ul meu se bazeaza si pe online (partial sau total) > Aici activitatea mea trebuie sa contina mult marketing online, imbinat unde se poate si cu cel offline. Adica pe scurt marketing total.
- este un hobby. > Nefiind urmarite criteriile financiare marketing este fluctuant si ocazional
- este o necesitate de comunicare pentru un eveniment > proiecte cu existenta de scurta durata sprijinite in mare masura de offline.
Ca imi fac un site asta inseamna ca stiu exact momentul inceputului. Dar cat va tine? Pentru cat timp ma voi dedica acestui lucru? Hmm … o intrebare greu de raspuns la ea. Sunteti siguri ca vreti sa faceti un site caruia sa ii dati atentie de acum inainte 10 ani? Inceputurile webului profesionist le gasim nu mai departe de 8 ani in spate si nu sunt multe situri profesioniste romanesti la care le putem ura “la multi ani” la a 5-a aniversare. Avem exemple de multe proiecte care s-au prabusit intre timp din cauza de pierderea interesului. INTERESUL CONSTANT E CEL MAI BUN MARKETER pe termen lung.
E situl gata. Oare cat trebuie sa astept pana il va lovi succesul? Sau cat va trebui sa astept pana sa imi dau seama ca am gresit undeva? Sunt multi care neavand rabdare considera dupa un timp relativ scurt ca au gresit. Si incep sa schimbe, in mare actiunile lor fiind de adaugare de noi servicii, informatii, module, care adesea se dovedesc inutile si care ingreuneaza activitatea ulterioara. Recomandarea mea este RABDARE SI PLANIFICARE, chiar daca fiind vorba de Internet suntem tentati sa actionam cu viteza luminii. Etapele in punerea in opera a unui website ar trebui sa fie:
- studiu de piata sau de nisa pentru identificarea tipologiei websitului care dorim sa il realizam
- lista functionalitatilor de baza a activitatii
- realizarea produsului software
- asigurarea functionalitatilor tehnice si de service a proiectului
- actionarea instrumentelor primare de marketing
- asigurarea resurselor pentru minim un an de functionare
- marketarea websitului
Una peste alta deja ne gandim la cel putin un an dedicat startului unui proiect (vorbesc de cele care au o componenta importanta de business integrata). Tendinta este de a te bucura dupa o luna pentru ca acolo este cresterea initiala. De la zero la x se numeste crestere. A doua luna, a treia. Dupa care din a patra vezi ca nu mai cresti, ba mai mult, scazi. Este momentul critic in care nu trebuie actionat haotic. Aici se vede planificarea initiala si rabdarea. Intelege ca nu volumul de vizitatori pe site este important ci modul in care el interactioneaza cu tine. Un site cu 5 vizitatori zilnici din care unul te contacteaza e mai important decat unul cu 1000 carora nu le pasa. Nu intotdeauna traficul inseamna bani sau valoare.
Actiunile psihologice sunt de o importanta maxima. Si exista aici trei componente mari:
- ale utilizatorului : care decide sa intre, sa stea, sa cumpere sau sa revina
- ale posesorului : de cifre care satisfac orgoliul
- ale marketerului : bucuria sau tristetea vizavi de rezultatele instrumentelor de marketing folosite.
Greseala, sau mai bine zis forta imprejurarilor face ca de multe ori ultimele doua categorii sa fie compuse din aceiasi oameni (om) si in timp datorita vitezei mediului actiunile psihologice sa duca la dezorganizarea activitatii, cresterea nejustificata a volumului de munca depus, stereotipie si descresterea componentei imaginative, etc.
Utilizatorul inainte de a gandi “informativ” va interactiona psihologic cu websitul. Timpul de reactie este invers proportional cau numarul siturilor din lume. Daca la inceputuri aveai putin resurse pe acelasi palier, acum un alt site care face acelasi lucru ca tine e la o distanta de 2 secunde. Decizia de a ramane sau a pleca e la nivel de secunde. Citeam un studiu realizat de americani pe un esantion reprezentativ. In 54 de milisecunde utilizatorul isi face prima impresie daca ii place sau nu si aceasta este data de grafica. Adica de multe ori un site poate fi inchis din prima secunda pana a mai reusi sa isi etaleze informatia. Acum 2 ani timpul mediu de asteptare pentru incarcarea unui site era de 10 secunde. Acum a scazut la 7 secunde. Citirea unei pagini web este diferita de citirea unei pagini de carte. Utilizatorul foloseste tehnicile de scanning si skimming. Folosirea unui continut scris ne-adaptat webului duce la inchiderea sitului pentru simple motive ca fontul e gri si nu se vede bine pe alb sau ca nu gasesc in 2 secunde fraza care am cautat-o pe Google. Agresiunea reclamelor sau a promotiilor interne poate bulversa foarte usor utilizatorul care din reactia de auto-protejare inchide fereastra.
Posesorul sitului a descoperit un drog modern. Anume TRAFICUL. Cati oare au mai intrat de cand nu am mai fost atent? Cei care au situri stiu despre ce vorbesc pentru ca toti am trecut prin asta. Cei care o sa isi faca situri o sa descopere aceasta minunata metoda de a consuma de cateva ori zilnic drogul-click. Adoptarea unei modalitati de tracking externalizat este esentiala pentru site si marketer. Insa proprietarul va fi de cateva ori pe zi acolo, la el pe site, dand click pe iconita de trafic. Daca serviciul ofera si informatii de tip clasament atunci drogul este mult mai puternic. “Mai am inca 20 sa imi intre si l-am luat pe cel de deasupra mea. Am ajuns pe locul 540! Mai am inca 40 de locuri sa fiu in primii 500 … wow. E de munca baieti! Cat mai repede sa faceti asta posibil!”. Va dati seama ca toti reactioneaza asa. Deja se deturneaza o parte a valorii business-ului in partea de orgoliu, pentru care se pun in miscare mecanisme nebanuite pentru a fi satisfacut. E momentul psihlogic in care se pot adopta tehnici neconventionale si care nu fac bine sitului in sine. Rabdarea este pusa greu la incercare.
Marketerul este cel mai expus din toti acestia. Din cauza ca munca lui este un continua. Practic pe web poti sa te manifesti in orice directia. Vrei sa faci un parteneriat? Iti stau la dispozitie sute de situri cu care ai putea sa o faci. Cauta-i contacteaza-i si vorbeste cu ei. Intre timp te promovezi si pe forum-uri unde trebuie sa stai alert, gata de a da raspunsul corect. Relatia cu potentialii clienti de publicitate pe site nu trebuie ignorata. Partea de PR – comunicate si feedback utilizatori este importanta. Plus ca trebuie scris continuu continut bun pentru site. Si mai trebuie si inscris unde se poate. Si ar fi bine sa mai facem si ceva marketing viral. Si … inca 100 de lucruri. Este inevitabil ca stresul sa se instaureze. Ceea ce o sa afecteze in timp randamentul muncii. Timpul de lucru ar putea fi practic nelimitat. Psihologic exista tendinta de instaurare a haosului. Fiecare nou utilizator adus pe site reprezinta o mica victorie. Fiecare utilizator fidelizat e chiar o victorie. Insa trebiue dozat bine timpul dedicat acestor victorii.
Revenind la timpul care trebuie alocat acestor actiuni ne gasim in fata unei diferente intre rapiditatea mediului si normalitatea activitatilor umane.
Poate cea mai mare piatra de incercare este inscrierea in DMOZ care dureaza pana la 8-12 luni. Spiderul de Google poate veni la tine pe site chiar din prima zi sau poate intarzia o luna. Mai poate dura inca o luna pana Google iti indexeaza pagina. Inca o luna pana se fac inscrierile in directoare si portaluri diverse. Apoi nu stii daca optimizarea sitului facuta de tine va aduce rezultate relevante si trebuie actionat constant pe fiecare pagina. Luni de analiza trebuie dedicate. Apoi vine rankingul care il primesti cand se face Google Dance, adica de doua sau trei ori pe an, fenomen care nu poti sa il controlezi. Apoi vin actiunile de linking, de referinta. Nu e usor sa iti apara linkul in multe locuri si mai ales trebuie aleasa modalitatea cea buna de actiune. Brandul in sine se construieste greu in timp si la fel de usor poate fi demontat la nivel web.
1 an am zis , insa per ansamblu e mai mult de atat pana activitatea reuseste sa ia o organizare specifica. In tot acest timp exista intrebari ignorata total. Fac toate aceste lucruri care ma duc unde? Cat timp o sa am grija de acest proiect? Am vreo strategie de iesire? Sunt intrebari legitime si inca nu gasesc raspunsul la ele. Daca dupa 2 ani de proiect Underclick in care o sa scriu mi se va intampla ceva? Cine preia proiectul? Cine are parolele sau va achita mai departe costurile? E o munca care probabil se va pierde?
Imi fac putina publicitate aici la cel de-al doilea concept pe care Underclick il va lansa pe piata si anume websitebroker. Locul unde aceste intrebari si-ar putea gasi o rezolvare.
Zambesc putin acum cu gandul la marketerii offline si la agentiile de publicitate care ignora total timpul normal al unui proiect. Cuvintele de ordine sunt “cat mai curand si cat mai mare interactivitate”. Deci succes rapid. Numai cine nu a trecut prin furcile caudine ale punerii unui brand web pe piata poate gandi asa. Facem un site, ii facem publicitate masiv dupa care evident totul vine de la sine… Pe termen scurt proiectul poate fi un succes. Insa la fel de repede survine uitarea dupa actiunile directe. Poti fi rege doua luni si apoi sa fii uitat si supusii tai dragi sa se mute pe un alt domeniu. E ca si comunicarea mea cu tine, cel care citesti aceste randuri. Daca ai ajuns pana aici inseamna ca ti-am captat atentia cumva. Inseamna ca poti reveni daca ti s-a parut interesant. Inseamna ca te pot castiga daca scriu bine. Si inseamna ca daca peste doua luni cand revii citesti tot acest articol sau doua neinteresante s-ar putea sa te pierd. Sau peste 6 luni sau 1 an. Si in pozitia ta sunt toti de pe acest site. Abia peste un an pot sa spun ca te-am castigat si nu mai repede. Aceasta “castigare” presupune o relatie bilaterala de incredere. Tu ai incredere ca eu scriu lucruri care sunt interesante pentru tine si eu am incredere ca fac bine ceea ce fac. Proiectul merge mai departe. Insa daca una din parti pierde increderea proiectul ajunge rapid in zona “zombie”, unde stau milioane de situri parasite. Iata o idee care imi trece acum prin cap. Oare de ce nu se face un cimitir al siturilor? “Aici zace situl X.ro care in cei 2 ani de viata a fost unul vesel pana s-a pierdut interesul”. Multe din proiectele marketate de neprofesionisti si-ar gasi aici locul.
Deja am irosit o buna bucata din timpul tau… asa ca astept reactii
Claudiu Gamulescu
30 ianuarie 2006, Cluj Napoca
No comments yet.